Depression. Russian-Lipovans. Turin

Жизнь русских-старообрядцев, которых румыны называют «липованами», очень непроста в местах их трудовой миграции в Европе. Многие из них подвержены постоянному стрессу, испытывают чувство тревоги и неуверенности. Особенно тревожно, что в последнее время растет число страдающих таким тяжким и изматывающим недугом как депрессия, что приводит к росту числа случаев асоциального поведения, бродяжничества, самоубийств.

Особенно ярко все это проявляется в Италии, среди старообрядцев из Румынии, в частности, из Каркалиу, живущих в Турине. Ниже приводим информацию Наташи Данилы Попеску об этих явлениях.

+++

”Depresia, o boală care te zdrobește”, strigătul disperat al unei românce din Torino

Depresia e un lucru strașnic. Te mănâncă, te macină, te roade, te zbrobește. Te doare. Te transformă. Unele persoane găsesc puterea să treacă peste, poate datorită faptului că au alături persoane potrivite, poate pentru că au o forță interioară nemărginită. Unele persoane, însă, se prăbușesc pur și simplu. Cad în neant și nu mai reușesc să se ridice.

De ce vă spun toate acestea? Pentru că astăzi am văzut cu ochii mei cât de mult se poate transforma o persoană suferindă de depresie. Ca în cazul despre care vă voi vorbi în rândurile ce urmează.

Noi, românii, îi numim pe acești oameni ”duși cu pluta” sau cu ”sorcova” sau, mai simplu, nebuni. Nu, depresia e o boală ca oricare altele și dacă nu e tratată poate avea consecințe catastrofice. Și vă mai spun asta, pentru că știu, din propria experiență că Facebookul nu e numai un loc unde râdem și glumim sau ne uităm la poze, ci și un loc und s-au legat prietenii, căsătorii și locul unde, prietenii virtuali au demonstrat uneori o solidaritate ieșită din comun.

Acum ceva vreme aflasem despre cazul acestei fete de la mine din sat (Carcaliu, Județul Tulcea) care, în urma unei puternice depresii a devenit un om al străzii de nerecunoscut. Doarme în parcuri, nu comunică cu nimeni, refuză ajutorul tuturor. Mi s-a spus că poate fi găsită în fața gării Porta Nuova. Mă dusesem să o caut la momentul respectiv, dar nu am avut noroc.

Zilele trecute m-am întâlnit cu un amic care mi-a spus că a văzut-o cu două zile în urmă în părculețul din fața gării. Așa că azi dimineață am plecat în căutarea ei. Pe drum, am încercat să mi-o amintesc așa cum era ultima oară când am întâlnit-o în tramvaiul 4. O fată înaltă, slabă, cu părul lung. Stătea jos și citea o carte.

Persoana pe care am găsit-o în parc, însă, era cu totul alta. Murdară, îmbrăcată foarte gros și cu o pereche de adidași rupți, unul din ei nu mai avea nici talpa. Am recunoscut-o după ochi, care s-au umplut de lacrimi de îndată ce mi-am dat ochelarii jos și m-a recunoscut. O secundă după, a lăsat capul în jos și în grabă a început să strangă lucrurile pe care le avea în juru-i. S-a întors cu spatele la mine și a refuzat să vorbească, continuând să dea din cap.

Am încercat în fel și chip să îi vorbesc (lipovenește, românește), am întrebat-o dacă pot să o ajut cu ceva, dacă vrea să mănânce ceva, dar a fost de neclintit. Toate privirile din parc erau ațintite asupra noastră și, la un moment dat, a trebuit să mă las bătută.

Un domn român s-a apropiat de mine și mi-a spus că i-a adus de mâncare de câteva ori, dar de fiecare dată a refuzat. Am plecat de acolo în lacrimi și cu inima cât un purice. Aș vrea din răsputeri să a ajut, însă nu știu cum.

Dacă există persoane care mi-ar putea da un sfat, le-aș fi recunoscătoare. Există instituții, asociații sau orice altceva care ar putea veni în ajutorul acestei fete? Mi s-a spus că a mai fost internată, dar nu a vrut să fie ajutată, așa că i-au dat drumul. Mi-e greu să cred că nu există o soluție. Poate mai există posbilitatea de a o salva.

Mă voi întoarce în parc, voi tenta din nou. Am sute de prieteni în listă (Facebook) din Carcaliu. Vrea cineva să mai meargă cu mine? Sau dacă nu, mergeți singuri când puteți, încercați să îi vorbiți, poate există printre noi o persoană în care ar putea avea încredere. Poate cineva care i-a fost bun prieten în trecut.

Pe cei ce îl vor băga la înaintare pe Dumnezeu, spunând să ne rugăm pentru sufletul ei sau chestii de genul, îi voi ruga să se abțină. Dumnezeu nu are nicio treabă aici. Să nu uităm că mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă. Vă mulțumesc din suflet.

Pe fată o cheamă Jeni.

Naty Danila Popescu
natashadanila@yahoo.it

http://www.gazetaromaneasca.com/observator/observator/comunitate/depresia-o-boal-care-te-zdrobete-strigtul-disperat-al-unei-romance-din-torino.html

++

В сентябре 2015 г. на facebook появилась такая страшная информация о судьбе одной старообрядки, которая бродяжничает в Турине, ночует в парках и так далее. Читать обо всем этом очень тяжело и грустно.

+

La începutul lunii iulie scriam pe Facebook următorul apel, preluat aproape imediat de Andi Rădiu și publicat în Gazeta Românească: http://www.gazetaromaneasca.com/…/depresia-o-boal-care-te-z…
După publicarea acestuia, am avut confirmarea că rețelele de socializare nu sunt doar simple platforme prin intermediul cărora ținem legătura cu prietenii sau cu familia, ci și un loc în care strigătul de ajutor este auzit. Am primit extrem de multe telefoane si e-mailuri de la persoane care veneau în ajutor cu un sfat sau o vorbă bună, persoane care voiau să împărtășească experiențele lor personale și cum au reușit să iasă din tunelul depresiei, persoane care semnalau alte cazuri similare sau persoane care pur și simplu aveau nevoie să stea de vorbă cu cineva.
Din acel moment a avut loc o mobilizare incredibilă din partea multor persoane, dar mai ales din partea comunității rușilor-lipoveni din Torino. Am primit zeci de telefoane de la persoane care cunoșteau situația lui Jeni, care în trecut au încercat de nenumărate ori să se apropie de ea și să o ajute, încercările lor rămânând însă zadarnice. Jeni refuza orice fel de ajutor din partea tuturor. Vizitele pe care i le făceam noi aproape zilnic nu au făcut altceva decât să o enerveze și să o determine să schimbe locul.
Când am început să ne ocupăm de Jeni, știam foarte puțin despre ea, despre povestea ei. Încetul cu încetul, cu ajutorul mărturiilor venite din partea cunoscuților, am început să punem cap la cap anumite lucruri. Avea nevoie URGENT de ajutor, pentru că ne-am dat seama că nu este vorba despre depresie, ci era o situație mult mai gravă. Am sunat la poliție, la spitale, la comunități cerând ajutorul tuturor. Primeam mereu același răspuns: atâta timp cât nu face scandal, nu deranjează pe nimeni nu i se poate face nimic și nu poate fi luată cu forța de pe stradă. Într-un final, ajutorul pe care-l căutam a venit din partea asistenților sociali, care ne-au spus că sunt la curent cu cazul lui Jeni și au vrut să se întâlnească cu noi pentru a înțelege mai bine cum poate fi ajutată. La întâlnire, au venit cu un dosar ce conținea tot istoricul medical al lui Jeni. Ne-au mai explicat că singurul mod de a o lua de pe stradă era ca mama ei să devină tutorele legal prin ordin judecătoresc. Am luat imediat legătura cu mama ei, care a fost mai mult decât de acord cu acest demers. Tot atunci ne-au spus că situația lui Jeni nu s-a putut rezolva în toți acești ani și din cauza faptului că nu are nici un fel de acte de identitate și că nu a avut niciodată rezidență în toți acești ani. La începutul lunii septembrie a fost deschisă practica pentru obținerea ordinului judecătoresc care, după spusele asistenților, ar fi trebuit să se soluționeze în aproximativ trei-patru luni. Ne-au spus să așteptăm telefonul lor.
Și iată că acum două zile, primim un telefon din partea unei dr. psihiatru care ne comunică că Jeni a fost internată în spital. Acum două zile am fost la spital pentru un colocviu cu psihiatrul care dorea să afle cât mai multe amănunte. În sfârșit, Jeni a primit un diagnotic și, sincer, nu este unul foarte optimist. Nu voi mai intra în detalii, pentru că este o poveste lungă și extrem de tristă. În toți acești ani, starea ei s-a agravat și are nevoie urgentă de ajutor, și nu numai de tip medical. Ieri am avut din nou o lungă convorbire telefonică cu psihiatra, mi-a explicat pe îndelete etapele pe care trebuie să le parcurgă Jeni. În primul rând, este absolut urgent ca mama ei să aibă o rezidență, pentru că altfel riscăm ca Jeni să se întoarcă pe stradă. La ieșirea din spital, în baza rezidenței, cazul lui Jeni va fi preluat de un ”ambulatorio” care, în baza situației medicale, va stabili dacă va putea fi trimisă într-o comunitate sau va găsi o altă soluție. Mama lui Jeni a venit în Torino pentru a înlocui pe cineva pe durata verii iar acum este în căutarea unui loc de muncă care să îi permită, în primul rând, să își facă rezidență și, cel mai important, să se ocupe de Jeni. Dacă cineva o poate ajuta în acest sens, v-am fi extrem de recunoscători.
Înainte să închei, aș dori să mulțumesc încă o dată tuturor persoanelor care au răspuns apelului meu, celor care au întins o mână de ajutor așa cum au putut. În mod special, însă, aș vrea să le mulțumesc Natașei și Nicoletei Evlante, atât pentru implicarea activă și continuă, cât și pentru tăria de caracter de care au dat dovadă în momentele dificile.
Închei prin a spune că pentru mine acest caz a fost o adevărată lecție de viață. Mi-am dat seama de importanța prietenilor și a familiei. Mi-am dat seama cât este de important să vorbești, să comunici, să te destăinui cuiva atunci când grijile, motivate sau nu, te apasă. Și am mai învățat să mă uit cu mai multă atenție la oemnii din jurul meu, să nu mă pripesc în judecăți și să nu lipesc etichete pe oameni despre care știu atât de puține lucruri. Fiecare om are o poveste în spate și duce o luptă despre care noi nu știm absolut nimic.
Vă multumesc încă o dată!

Advertisements

Об авторе old believers

Old Believers and Old Ritualists Join us if you want to make our Old Believer and Old Rite Church pure! Paul, Max and all our faithful team
Запись опубликована в рубрике Italy, Old Believers, Romania с метками , , , . Добавьте в закладки постоянную ссылку.

8 комментариев на «Depression. Russian-Lipovans. Turin»

  1. oIo:

    Se mai fut in cur astia pe zidari? Sau au m-ai rărit-o ?

  2. zice leo catre hrisa::
    Ba hrisa ia suna tu la popii aia ne dau dreptu sau nu? Eu leo te inputernicesc pe tine de acuma incolo sa te ocupi de situatia financiara. si asa estii viitoru mitropolit al tuturor staroverilor .)) e drept
    ca Moscova nu prea ni se supune.)) si neam facut un pic de ras acolo dar trece.))
    iar popii astia uita sa dea dreptu.)) hai sai punem si pe aia de la Moscova sa ne dea dreptu.)) nu suntem noi cei mai cei?.))
    Rasu lumii evident.))
    acus vin sarbatorile Avem nevoie de bani!!

  3. Аноним:

    oaia ratacita trebuie adusa in turma , dar se pare ca pastorul e ratacit inpreuna cu pastorii lui.)) chiar daca da dreptu la asa zisi pastori ai lui.)) rasu lumii

  4. Аноним:

    извините а церкови ? где?што делает батюшка савели сдеси?
    scuzati dar ce face popa savelii aici? nu intervine?daora masini de lux pentru italianu si pentru bespapovtza aia?ceva nu e normal. chiar de da dreptu la mitropolit??? ok?

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s